Plec din biroul lui Tsunade,ma fac invizibila si ma duc la subsol unde fiecare membru important avea haine de schimb in caz de
orice.Ma schim imi iau o katana si o pelerina alba cu cluga si masca iar apoi plec la intrarea spre iesirea din
sat.Ma intalnesc cu naruto si Kakashi iar apoi plecam spre satul Nisipului.
La iesirea din munte simt un
cutremur.Ma intorc spre Naruto si Kakashi cu o fata incremenita.
-Satul...(spun eu)
-Lasa-l.tsunade-sama se ve descurca.(imi spune Kakashi)
-Presupun ca ai dreptate.
Simt cum lantisorul meu incepe sa pulseze de parca e pe cale sa se intample ceva rau.
-Sakura?Sakura!?(striga Naruto)
Tresar si ma intorc spre el.Acesta nu imi spune nimic dar inteleg ce vrea.
-Sa mergem.(spun eu)
Incepem sa sarim de pe o creanga a copacului pe alta cat de repede puteam.Cumva,parca aveam mai multa viteza ca inainte.Acum nu mai eram in spatele lui Naruto si Kakasi,eram undeva intre ei,mai aproape de Naruto.
dupa aproximativ 4 ore dupa ce apune soarele si rasare luna.
-Sakura,ar trebui sa ne oprim.(imi sugereaza Kakashi)Mai avem de mers si maine.
-Si nu de alta dar trebuie sa mai si mancam.(spune Naruto)
-Foarte bine.Dar nu lasati focul sa arda prea mult.
Dupa ce spun asta ne oprim,coboram din copaci si mergem intr-un loc cat mai
ferit.Ne instalam corturile iar apoi Kakashi se duce dupa apa si lemne pentru foc.
Intre timp eu si naruto ne asezam pe jos si incepem o discutie tare interesanta.
-Deci...tu si Sasuke...
-Nu stiu despre ce vorbesti.(spun eu uitandu-ma la stele)
-Nu te preface Sakura.Stiu tot.
-(imi cobor capul oftand iar apoi uitandu-ma in pamant)De unde?
-Mi-a spus Tsunade.
-(ma uit la el)Stie si Kakashi?
-Nu,doar mie mi-a spus.
-Inteleg...(spun eu ridicandu-mi capul si uitandu-ma dinnou la stele)
-Nu mai esti asa de vorbareata nu?
-...
-Ti-a facut Sasuke ceva?(spune el ingrijorat)
-Nu...inca nu.(spun inca uitandu-ma la stele)
-Poftim?
-Sti acea chestie ca un fel de mumie despre care ti-a spus Tsunade?(intreb eu uitandu-ma la el)
-Da.Ce e cu ea?(intreaba suspicios)
-Am avut un vis cum ca acea chestie nu trebuie vindecata.Mai bine spus ca nu trebuie trezita.
-Cum adica?Este periculoasa?
-Am mai visat ca se transforma intr-un fel de monstru care vrea sa ma omoare.
-Hei,poate ca nu erai tu aceea.
-Poate...sti Naruto,cand nu faci pe bufonul pervers esti un foarte bun ascultator.
-Mersi.Nici tu nu mai pari o zgripturoaica cand esti calma.
-Ce ai spus?!
-Nimic.Nimic...
Incepem sa radem ca nebunii pana cand vine Kakashi cu apa si lemnele.
-S-a intamplat ceva?(intreaba el nedumerit,uitandu-se la noi)
-Nu.(spunem noi in cor incercand sa ne oprim din ras)
-Veniti,sa pregatim mancarea.(ne spune Kakashi)
Dupa ce mancam,stingem focul iar apoi mergem la culcare,fiecare in cortul sau.
Stau si imi inchid ochii si incerc sa dorm dar nu reusesc.Ceva nu imi da pace.Ce erau acele pulsatii ale cristalului si ce
insemnau.Ma foiesc de pe o parte pe alta pana cand ma enervez si ma ridic in fund ascultand sunetele padurii pe care nu le pot auzii din cauza sforaitului lui Naruto.#Excelent!#
Ies din cort si ma duc sa fac o plimbare prin padure,nu departe de locul de campare.
-In sfarsit liniste...(spun eu oftand)
Merg cat mai merg si aud o
cascada.Ma decid sa merg spre ea.cand dau de ea parac dau peste un peisaj de poveste.Mii de licurici si o cascada albastra precum cristalul.Un loc absolut
minunat.Ma apropii mai mult si vad cum cristalul se ridica in fata ochilor mei de parca ar vrea sa ma ghideze in vre-un
loc.Ma las in voia sa si ajung sa inot pe langa cascada.In momentul in care ma aflu in mijlocul ei luna parca devine mai stralucitoare,razele sale centrandu-se pe locul in care ma aflu.Cristalul incepe sa emane dinnou acea lumina alba-rozalie care ma invaluie dinnou,de data aceasta formand un cocon.
Nu stiu cat timp a trecut.Stiu doar ca tot corpul mi se simtia mult mai usor desi parca imi era intepat de miliarde de ace care imi intrau in corp iar dupa ele intrau altele.Incep sa vad o lumina alba iar apoi ma trezesc langa o cascada ce seamana izbitor de mult cu cea spre care am mers doar ca aceasta era facuta dintr-o lumina pura.Din ea vad iesind o femeie cu parul argintiu,pielea alba si ochii gri,imbracata intr-o rochie lunga,in degrade,pornind de sus,de la alb spre cea mai intunecata nuanta de gri.
-Tu trebuie sa fi una dintre ficele celor doi.Eu sunt partea luminoasa a lunii.Din pacate nu am un nume pe care sa ti-l pot spune.Din generatie in generatie familia ta devine un stapan a uneia dintre Portile Lunii.
-Portile Lunii?
-Da.Deoarece parintii tai au adus pe lume doi copii,acestora le vor fi impartite Portile Lunii.Una dintre voi este cea care va aduce lumea la pieire iar cealalta va salva.
-Am...o sora?(intreb eu desii femeia nu pare sa ma auda)
-Daca s-ar fi nascut doar un copil acestuia i s-ar fi daruit ori Poarna Neagra ori Poarta Alba,in functie de cum hotarau zeii.
-Zeii...(dar sunt intrerupta de femeie)
-Acum mult timp s-au nascut doi copii,o fata si un baiat.Baiatul a primit Poarta Neagra iar fata,Poarta Alba.Din pacate Poarta Alba a fost distrusa iar cealalta a avut drum deschis spre succesiunea la tron.Raul facut si dezechilibrarea balantei a dus spre o disputa intre zei.Baiatul s-a indragostit in cele din urma iar ca urmare,a rezultat un baiat care a mostenit tot Poarta Neagra.Acesta a fost bunicul tau si a surorii tale.Dupa,urmasul a fost la fel ca si stramosii sai,un detinator a Portii Negre.Acesta din urma a descoperit iubirea adevarata din care ati rezultat tu si sora ta.Deoarece disputa a avansat intre zei,a sosit razboiul.In timpul razboiului ati fost nascute tu si sora ta,care ati fost separate si purtate de-a lungul timpului pana in prezentul in care ati fost gasite de catre parintii vostri adoptivi.Din pacate,tu si sora ta nu trebuia sa va intalniti,nu aveati voie dar se pare ca zeii sunt duri atat cu voi cat si cu sufletele nelinistite ale parintilor si stramosilor vostrii.Va veti intalnii iar cand o eti face veti dezlantui lungul sir al pieirii.Una dintre voi va trebuii sa moara pentru a aduce pacea si a reechilibra balanta.
-...
-Te rog sa vi cu mine pentru ati primi mostenirea.
Nu mai spun nimic si ma indrept catre femeie.Aceasta imi intinde mana iar eu i-o iau.Incepem sa plutim spre cascada pana cand intram in ea.Acolo o vad stand in fata mea cu palmele intinse,asteptand ca eu sa mi le pun pe ale mele peste ale ei.
Ezit in prima faza dar dupa aceea fac exact ceea ce imi dicteaza inima.Imi pun palmele peste ale ei.In acel moment o lumina ne invaluie pe amndoua.
-Bine ai venit mostenitoare a Portii Albe!
Imi spune aceasta inainte sa se evapore in panglici de lumina care imi invaluie corpul si care intra in mine.
Ma trezesc langa cascada pe langa care ma plimbam inainte ca lantisorul sa imi lumineze.Pun mana la gat si observ ca acesta a disparut.Simt o durere in zona abdomenului iar cand ma uit observ o semiluna alba care a stralucit pret de cateva secunde.
Ma ridic si plec ianpoi spre zona in care am campat cu gandul la aproape discutia avuta cu acea femeie.Intoarsa in tabara ma uit la cer si vad ca soarele se pregateste sa rasara.Incep sa imi strang cortul si sacul de dormit iar apoi prepar masa pentru ceilalti.Cand acestia se trezesc vin direct la masa,apoi isi strang si ei lucrurile si ne continuam drumul.
De-a lungul drumului nu scoate nimeni nici un sunet ceea ce mi se pare foarte ciudat pana cand simt ceva ciudat si ma opresc.
-Sakura?De ce te-ai oprit?(ma intreaba Naruto)
-Ne urmareste cineva.(spun eu rece)
-...(Kakashi nu spune nimic dar sta cu ochii in patru)
Cu totii stam cu garda sus pana cand vad o silueta care se indreapta spre noi.
-Ne-au gasit.(spun eu pe un ton aproape rastit)
-Sasuke?(intreaba Naruto)
-Da.(spun eu pregatindu-mi sabia)
Vad cum silueta se apropie din ce in ce mai mult.
-Duceti-va inainte.(spune Kakashi)
-Poftim?!(spunem eu si Naruto in cor)
-Imi pare rau Kakashi-sensei dar vom ramane.(spun eu ca pe un ordin)
-Il voi tine ocupat cat timp voi ajungeti in Satul Nisipului.Nu mai aveti mut.(spune el descoperindu-se celalalt ochi)
-Foarte bine dar ai grija.(spun eu)
Il lasam pe Kakashi in spate iar apoi eu si Naruto continuam drumul spre sat.In urma noastra aud o serie de explozii ce devin din ce in ce mai puternice pana cand ne indepartam indeajuns de mult incat sa nu le mai auzim deloc.
Ajunsi la poarta Satului Nisipului,garzile ne recunosc si ne poftesc inauntru,intampinandu-ne insusi Gaara.Acesta ne ofera fiecaruia cate o camera si ne spune ca va trimite o echipa dupa Kakashi.
Nu apuca sa faca asta deoarece este intrerupt de sunetul unei lupte ce se duce la portile satului.Eu,Naruto si Gaara ne indreptam intr-acolo,unde il vedem pe Sasuke in mijlocul unei lupte.Nu mai stau pe ganduri si tip cat ma tin plamanii:
-Sasuke,oprestete!!!
La auzur acestor cuvinte nu se opreste doar el ci si gardienii.
-Cum iti permiti?!(tip eu)
-Am venit dupa tine.(imi spune el calm)
-Nu voi reanima acel corp!Gaseste-ti pe altcineva!(tip eu dinnou)
-Nu vreau asta.(imi spune el la fel de calm)
-Dar?(il intreb eu calmandu-ma)
Acesta ajunge langa mine cu o viteza incredibila si da sa ma ia pe sus dar ma feresc cu o viteza mult mai mare decat a sa.Acesta ramane uimit.
-Spune-mi ce vrei.(spun eu)
-Daca nu vi cu mine,Tsunade va muri.
-Poftim?!Ce vrei sa spui?Ma ameninti?(ma rastesc eu la el)
-Nu.Uite,a avut loc un incident in sat si jumatate din el este distrus.Inclusiv sediul lui Tsunade.(imi spune el alarmat)
Ma uit mai cu atentie la semnele sale vitale sa vad daca minte darse pare ca are dreptate.
-Voi veni.
-Sakura,nu poti!(imi spune Naruto,alarmat)daca minte?
-Nu minte.I-am vazut semnele vitale.(spun eu calma)vreau sa ramai aici si sa rezolvi treburile in locul meu.E un ordin.
-Dar...(incearca el sa contesteze)
-E un ordin!(spun eu pe un ton autoritar)
Spunand asta plec impreuna cu Sasuke lasandu-l in urma pe Naruto.
Acest album nu are incă nici un comentariu.