Istoria din Egipt 6 si 7

Linistea se lasa peste camera.Nu suport asta si ma decid sa sparg gheata.
-Deci?Vrei sa stai jos si sa vorbi?
-Mda...
-Ok (zambind).Stai aici deocamdata.Voi veni eu sa te chem dupa ce ma asigur eu de ceva.
-hm..
Da, se vede ca nu mai are chef de vorba.Ma du la usa,o deschid,iau katana de pe jos si o duc la locul ei.Dupa ce o pun la loc,ma duc si trag draperiile la toate geamurile pentru a ma asigura ca nu il vede nimeni.Ma duc in bucatarie si imi fac un ceai pentru a ma relaxa.Termin ceaiul si il iau cu mine sus.Inainte sa ies din bucatarie,poate ca ar fi mai bine sa ii fac si lui un ceai,era mult prea incordat.Fac si urmatorul ceai,le pun pe ambele pe o tava si ma duc in amera mea.Deschid usa,intru in camera,o inchid,asez tava pe noptiera si trag draperiile.
-Ce e aia?
-Ceai.
-..
-Stai linistit,nu l-am otravit.
-Ce vrei?
-Sa discutam.
-Despre?
-Despre ceea ce spuneai ca ma priveste.
-Te-ai hotarat?
-Raspunsul meu e tot nu (iau o gura de ceai).
Las ceasca pe tava si ma uit la el cu o privire furioasa.
-Stiai de parintii mei dinainte ca macar eu sa aflu.
-(se uita mirat)Ti-a spus Tsunade.
-Da.Cum ati putut tu si clanul tau sa faceti asa ceva?
-Clanul meu nu a facut nimic.
In acel moment se repede,ma ia aproape pe sus si ma tranteste de zid.Impactul a fost atat de puternic incat am scos un mic scancet.Deschid ochii si il vad pe el in fata mea.Statea mult prea aproape.Ma tine strans de maini si se uita cu o privire de ucigas,o privire rece,fara sentimente,de parca n-ar avea inima.Il vad ca da sa vorbeasca.
-Nu cred ca ar trebui sa te intereseze de clanul meu atat de mult.Niciodata sa nu mai vorbesti despre subiectul asta daca nu il cunosti.
Stiu ca la scurt timp dupa moartea parintilor mei,fratele sau a omorat intregul clan si l-a lasat doar pe el in viata.Pe atunci imimparea rau pentru el,poate si pentru ca il iubeam, dar acum stiu ca e un monstru care nu se mai poate schimba.
Plec capul,apoi il ridic rapid si ma uit direct in ochii lui.Eram furioasa,se putea citi asta cu usurinta in privirea mea.Incep sa vorbesc rastit.
-Cum vrei sa stiu daca nu imi spune nimeni nimic?!
Ramane surprins pentru o secunda iar apoi ma strange mai tare de maini.Stransoarea era atat de puternica incat nu imi mai simteam mainile.Scot un mic icnet de durere ca pentru mine iar apoi continui sa ma uit fix in ochii lui.Stam asa cateva minute bune.Nimeni nu vorbea sau schita vre-un gest,pur si simplu stateam.La un moment dat imi da drumul si se aseaza pe jos.Ma uit in gol pentru o secunda iar apoi imi indrept privirea spre el.Cred ca era destul de obosit.Ritmul inimi si felul in care muschii corpului nu mai puteau sustine nimic il tradau.Ma duc la noptiera,iau ceasca lui de ceai,ma intorc la el si i-o intind.
-Bea.(ii spun calma uitandu-ma in alta parte)
Simt cum da sa imi ia ceasca din mana.S-a oprit pentru un moment iar apoi a luat-o.Din greseala imi atinsese mana.Asta ma face sa imi intorc privirea spre el.Privirile noastre se intalnesc.Cateva secunde ne uitam unul la altul iar apoi amandoi ne intoarcem privirile simultan,in alta parte.Eu ma indrept spre dulapsi dau cu ochii de ceas.Era 6 dimineata.Oftez,deschid dulapul si imi iau niste haine cu care sa ma imbrac.Ma duc la baie,deschid usa,intru,iar in urma mea o incui.Hainele pe care le imbrac deobicei doar ca in diferite culori.Panatalonii scurti,gri,fusta neagra,maieul alb si o bratara cu un "gandac",cred,in mijlocul ei.
Ies din baie si il vad pe Sasuke intins pe pat.Adormise.#(in gandul Sakurei)Arata atat de inocent cand doarme.Gata Sakura!Daca iti vei permite sa simti ceva pentru el,vei suferi dinnou#Ma duc la dulap,iau o patura mai subtire,il inchid iar apoi ma intorc catre Sasuke.Desfac patura si il invelesc.Ma uit putin la el iar apoi il iau de incheietura,desfacandu-i bratara.O iau si o pun la loc sigur iar apoi iau o hartie si un creion si ii scriu un mesaj "Esti liber,poti pleca.Ai grija sa nu te vada nimeni. >S ".Indoi hartia in doua si o pun sprijinita de una dintre cestile de ceai pentru a o putea vedea cand se trezeste.Ma duc la usa,o deschid,incet,ies si o inchid la fel de incet.Imi iau pelerina,cizmele ninja,albe,si ies din casa.In fata mmea nu vad decat copaci.Casa mea cea noua e undeva,in sat,intr-un loc,intr-una dintre padurile de pe aici.Nu ii vad pe ANBU ceea ce inseamna ca isi fac slujba si ma pazesc din umbra.Oftez,iar apoi plec spre birou.Pe drum ma hotarasc sa fac o oprire pe la Karin'sa vad cum decurge treaba si sa ii ridic dosarul.Ajung in fata cladirii,intru si sunt salutata cu respect de toata lumea.Ma duc la garda de ieri.
-Am venit pentru dosarul lui Karin.
-Imediat domnisoara Haruno.
Il vad cum se intoarce si pleaca.Astept ceva timp si il vad cum se intoarce cu tipul de ieri in fata lui.Observa ca l-am vazut.Se apropie de mine si se inclina in semn de respect.
-Domnisoara Haruno.
-Domnule...
-Kamura.
-Da,domnule Kamura,cred ca stiti de ce sunt aici.
-Acea domnisoara,Karin,presupun.
-Da,doresc sa o vad.
-Imediat.
Face un semn spre niste garzi sa vina in directia lui.
-Va rog sa o pregatiti pe detinuta numarul 237N.
-Da,domnule!
-Haruno-sama,doriti si altceva?
-Ii vreau dosarul.
-Imediat.Vi-l voi aduce personal.
-Astept.
Face o scurta inclinare iar apoi se intoarce si pleaca.Nu cred ca sunt mai inalta in grad decat el,desi...ca sfatuitoare,cred ca sunt.
Astep dinnou ceva timp si le vad pe garzile trimise de domnul Kamura.Acestia ma iau si ma duc sa o vad pe Karin.Intru pe un hol intunecat,de pe acela pe altul,urc niste scari si intru dinnou pe un alt hol.De aici intru intr-una dintre celule.Acolo,o vad pe Karin in aceeasi stare.Mainile si picioarele la avea paralizate si purta catusele anti chakra.
-Va rog sa ma lasati singura.
-Dar domnisoara Haruno....
-Vreau doar 3 minute cu ea.Va puteti uita pe ceas,nu ma supar.
-Da,domnisoara Haruno!
Garzile ies si raman doar eu cu ea.Ma uit la ea cu mila.
-De ce ai venit?
-Din curiozitate presupun.
-Ce vrei?
-Vroiam sa te intreb ceva.
-Ce anume?
-De ce nu iti faci viata mai usoara?
-Nu rade de mine.Nu e vina mea.
-Nu e vina ta?
-Nu.Pana acum le-as fi spus tot ce stiu dar acel jutsu e prea puternic,ar trebui sa sti asta.
-Stiu ca exista asemenea jutsuri dar nu credeam ca sunt atat de puternice.
-Ba sa sti ca sunt.
-Iti amintesti cine l-a pus asupra ta?
-Nu.
-Inteleg.Ei bine,sper ca te-ai acomodat aici deoarece vei sta ceva timp.
Dau sa plec dar sunt oprita de vocea ei.Ma intorc.
-Vreau si eu sa te intreb ceva.
-Mi se pare cinstit.Spune.
-Il vei ajuta?
-Iti voi raspunde sincer,niciodata.
-Ma bucur.
-Poftim?
-Acea chestie parca l-ar fi pus sub un jutsu.De cand a gasit-o nu ii mai da pace.Daca nu o vede o lunga perioada de timp,organismul nu ii mai functioneaza cum trebuie.
-Inteleg.Poate ne mai vedem.Pa.
-Pa.
Ies din celula si dau nas in nas cu domnul Kamura.
-Poftiti dosarul pe care l-ati cerut.
-Multumesc.La revedere.
-La revedere.
Iau dosarul si fug spre iesire.Cand ma vad iesita din cladire incep sa fug spre casa.Ajunsa in fata usii,o descui repede,intru,o incui la loc si fug la mine in camera.Intru si ma uit la pat.Sasuke nu era acolo.Pun mana in locul in care a dormit si vad ca e inca cald,deci nu plecase de mult timp.Dau sa ies din camera dar aud usa de la baie.Ma intorc si il vad pe Sasuke invelit doar cu un prosop.Ma uit la el si raman muta.#WOW#.Imi revin imediat.
-Esti inca aici?
-Mda..plecam imediat.
-Uf...(simt cum ametesc)
Nu stiu ce s-a intamplat dar am simtit ca ametesc.Imi revin repede avand grija sa para ca a fost un accident "aproape cazatura" mea.
-Te las acum,daca vrei ceva de mancare sa sti ca frigiderul e plin.
-Mda...
Ies pe usa si dau sa cobor scarile.Nu realizez cand cad ca un bolovan si ma rostogolesc pe scari.Am simtit cum m-am lovit.Ma durea umarul.Vroiam sa ma ridic dar nu puteam.Vroiam sa ma vindec dar nu puteam.Ma durea si capul.Nu vroiam sa ma las purtata de val si sa devin inconstienta.Poate ca eram.Simt cum ma ia cineva pe sus apoi simt cum sunt lasata pe ceva moale.Minutele trec si durerea se accentueaza.Simt cum incep sa transpir.Nu mai rezistam.Dintr-odata deschid brusc ochii si vreau sa ma ridic dar doua maini ma opresc.
-Stai acolo!
Nu imi venea sa cred.Era acolo,era langa mine.Nu ma asteptam.
-Te va durea.
-Ce....
Nu apuc sa spun nimic si simt cum ma apuca de umar si il strange puternic,miscandu-l.Scot un mic icnet de durere,nu foarte tare dar cat sa se auda.Isi ia mainile de pe umarul meu,ma ia si ma reazama de capatul patului.Dau sa imi ating umarul dar imi da peste mana.
-Nu.
Raman confuza putin iar apoi imi ridic capul si ma uit la el.Ochii nostri se intalnesc dinnou.Intorc rapid privirea deoarece incepusem sa inrosesc.#Firar#.
Duc mana la frunte si o masez usor.
-Ce...ce s-a intamplat?
-Ai cazut pe scari.
Intorc capul si ma uit alarmata dupa ceas.Era ora 13.
-O nu!Trebuie sa plec!
Dau sa ma ridic si reusesc cat de cat dar ma prinde dinnou si ma pune in pat cu forta.Dau sa il imping.Prima moara nu am reusit dar a doua incercare a fost cu noroc.L-am vazut cum da sa cada jos.Cand cade,se prinde de mine,iar eu cad peste el.Ochii nostri fac dinnou contact.Stam asa un timp.Dintr-o data el incepe sa se apropie mult prea tare.
-S...
Nu apuc sa spun nimic deoarece ma saruta.#CE?!?!?!?!!!!!#.In prima faza nu am vrut sa ii raspund,dar a continuat pana cand am facut-o.
-Poate acum o sa stai cuminte in pat.
-Ce naiba?!
-Esti chiar enervanta acum.
-Ce am facut iar?
-Aproape ca ai stricat momentul.
-Apro....
Ma saruta dinnou dar eu ma imping si ma ridic de pe el.Din pacate cad in fund deoarece nu sunt capabila sa stau in picioare.
-Of...
-Esti asa o copila.
-Esti asa un playboy.(razand)
-Mda...
-Fi serios si pune-ti niste haine pe tine.
Il vad cum se ridica,merge in baie si iese de acolo dupa 5 minute,imbracat.
-Ti-as sugera sa dormi putin azi.
-De ce...m-ai sarutat.
-In momentul asta nu ai mai fi stat linistita.Alta solutie nu am avut.
#Ba ai avut#
-Puteai sa ma omori.
-Am nevoie de mtine.
-A sunat ciudat.
-Eu te-am ajutat asa ca acum trebuie sa ma ajuti si tu.
-Nu o fac.
-Atunci nu-mi dai alta solutie.(oftand)
Ma ia pe sus,da draperia laoparte,deschide geamul si pleaca cu mine.#e destul de rapid#.Dupa vreo jumatate de ora de fuga,se opreste in fata unei cascade.Ma lasa jos.Cad in fund.
-Ai profitat de faptul ca nu ma pot tine pe picioare.
-Si de faptul ca umarul tau e lovit destul de puternic.
-Inteligent dar sa sti ca 'pot sa lovesc si cu celalalt pumn.
Strang pumnul si dau sa dau in pamant.Ma prinde de incheietura si imi pune bratara.
-Ce?!
-Cred ca iti trebuia o doza din propriul medicament.
-Sti ca o pot deschide.Eu am cret-o.
-Inteligenta dar stiu ca nu o vei face.Nu cu o mana atat de ranita ca a ta.
-Profitorule!(zbier eu enervata si suparata)
-Mai taci!Esti enervanta!
-Daca sunt asa de enervanta...
Iau un kunai si dau sa ma injunghii.#vreau sa vad cum reactioneaza#.Ma opreste.Se uita urat la mine,imi ia arma iar dupa aceea ma ia pe sus si trece cascada cu mine.Intram intr-o pestera destul de mare,spatioasa,cu mii de holuri si usi.
-Sunt uda!(tip eu suparata)
-Taci.(imi spune el calm)
-Nu imi vine sa cred ca m-ai rapit.
-Nu trebuia sa ma lasi la tine in casa.
-Mi-a fost mila de tine.
-Poftim?!
-Nu mai ti minte?
-Ce anume?
-Erai epuizat aseara.Inima nu iti mai batea regulat iar muschii erau intr-o stare deplorabila.
-De unde sti toate astea?
-Sunt ninja medical,idiotule.
-Mda...
-Acum ce-ar fi sa ma lasi jos?!
-Imediat.
Ma duce intr-o camera iar acolo ma lasa pe pat.
-Camera mea e langa asta asa ca nu incerca nimic.(imi spune el serios)
-Bine.#pe naiba#
Iese din camera iar eu nu mai astept alta sansa.Imi dau bratara jos si ma vindec.In cateva minute sunt in plina forma.Ma ridic din pat si ma duc la baie.Deschid apa de la ghiuveta si o las asa.Ies din baie si las usa deschisa.Ma duc la usa ca sa ies din camera.O deschid incet si ies.In urma mea o inchid la fel de incet.Ma furisez pana la iesitea din pestera dar imi atrage atentia un zgomot de fulger.Ma duc sa investighez.Il vad pe Sasuke cum se antreneaza.Nu e de mirare ca nu m-a auzit.Il las si plec spre iesire.Ies din pestera si din neatentie cad in apa.Inot afa si incep sa fug unde vad cu ochii.Nu stiu drumul spre casa.Era mult prea rapid ca sa imi dau seama pe unde o luam.Fug cat ma tin picioarele.Deja se intuneca.Se poate sa fie pe urmele mele de mult.Nu stiu unde ma aflumsi mi-e foame.
-Of...ce fac acum?
Aud pasi din apropiere.Erau mai multe persoane.Poate ma vor ajuta si totusi...daca nu sunt niste persoane tocmai bune.Dintr-odata incepe sa bata vantul si sa picure.Venea ploaia.Incep dinnou sa fug.Cad prin noroi,ma murdaresc si incepe sa-mi fie si frig.Nu stiu cat era ceasul dar eram secatuita de puteri.Continui sa fug.Ajung intr-o zona a padurii destul de sumbra,intunecata.Incep sa folosesc din rezerva de energie pe care Tsunade m-a invatat sa o creez.Incep dinnou sa fug.Cad dinnou intr-o groape cu noroi.Pelerina mi se agatase in toate crengile.Eram zgariata peste tot.Dupa,probabil,o ora sau mai mult eram extenuata.Nu mai puteam.Ploaia incepuse si mai tare.Deja era furtuna,ploua atat de mult si de puternic incat te sugocai.In cele din urma ma las pagubasa si cad jos,lata.Nu vroiam sa imi inchid ochii,nu acum.
-Nu...
Nu am mai apucat sa spun ceva.Nu mai simt nimic.Durere,oboseala,ploaie,nimic.Tot ce imi doresc acum e...nimic.Nu mai am ce sa imi doresc.